Insolvenţa – ultimul gard înaintea marelui furt
S.C. Romplumb S.A. este o fostă societate cu capital majoritar de stat, actualmente cu capital majoritar privat şi pe punctul de a redeveni cu capital majoritar de stat. Aici intervine însă, o mare problemă pentru câţiva şmecheraşi, care se joacă riscând să se ardă la flacăra DNA, în încercarea disperată de a tâlhări şi ei cât de cât ceva din cadavrul economiei româneşti care în cazul de faţă este Romplumb S.A.
Având serioase probleme de mediu, fabrica din Ferneziu este considerată de către unii deja un stârv din care se vor înfrupta după bunul lor plac, trecând peste tot ceea ce înseamnă legi şi de ce nu, moralitate.
După ce societatea Romplumb a trecut de la un capital majoritar de stat la unul privat, prin metode doar de AVAS ştiute, totuşi statul român prin Ministerul Economiei şi Industriei a fost cel care a investit în uzină zeci de milioane de euro în retehnologizare şi bineînţeles alte zeci de milioane, tot de euro, în aşa zisa ecologizare a deşeurilor rezultate în urma procesului de producţie. Să nu uităm, aici vorbim de ecologizarea unui produs care rezultă de la o societate cu capital majoritar privat, asta în condiţiile în care, cel care era şi este acţionar majoritar nu a alocat nici un leuţ pentru ecologizare, în schimb preţul acţiunilor a fost acelaşi/acţiune atât pentru cei de la Fondul Proprietatea care cheltuiau zero lei, cât şi pentru cei de la Ministerul Economiei Comerţului şi Mediului de Afaceri defăşurată sub controlul unui fond de investiţii privat. Cine lua aceste hotărâri?
Trei doamne şi toţi... trei
Consiliul de Administraţie al societăţii Romplumb SA este bineînţeles format după formula acţionariatului majoritar, statul român reprezentat prin minister având doi reprezentanţi în Consiliul de Administraţie, iar fondul privat reprezentat prin Fondul Proprietatea are trei reprezentanţi în Consiliul de Administarţie al Romplumb SA. Ei bine, aceşti copilaşi (reprezentanţii Fondului Proprietatea abia dacă se învârt în jurul vârstei de 25-30 ani) au votat ( fără să le pese de părerea celor doi reprezentanţi ai Ministerului Economiei şi Insustriei), de-a lungul anilor în acest consiliu, efectuarea unor mari investiţii în retehnologizarea uzinei, toate făcute din bugetul statului, invocându-se necesitatea păstrării locurilor de muncă.
Până aici am putea spune că nu este nimic rău în toată povestea, doar că, în urmă cu puţin timp, tot cei care au votat introducerea unor imense sume de la bugetul statului în Romplumb, au votat (la rugămintea celor de la Casa de Insolvenţă Transilvania) intrarea societăţii în insolvenţă, iar opoziţia reprezentanţilor statului, care desigur au votat împotrivă, nu a schimbat nimic în această situaţie, asta cu toate că, toate investiţiile din Romplumb au fost făcute de la bugetul statului.
Acţionarii minoritari şi muncitorii Romplumb fără drepturi
Graba de a aduce în insolvenţă Romplumbul din partea celor de la Fondul Proprietatea vine se pare în urma unui proiect de hotărâre (nr. 278/03 02 2011) care urmează să se dezbată în AGA din 03. 02.2012, adică peste patru zile, în care este propusă o majorare de capital prin care celor de la Ministerul Economiei Comerţului şi Mediului de Afaceri ar urma să li se recunoască oarecumva investiţiile făcute din bugetul statului, existând şansa ca statul să devină acţionar majoritar.
În această ecuaţie, mai vorbim şi de alţi acţionari cărora nici măcar nu li s-a dat dreptul de a se apăra, lucru care de altfel s-a întâmplat şi în cazul muncitorilor de la Romplumb.
Dacă lucrurile ar fi decurs normal, intrarea în insolvenţă a uzinei putea fi hotărâtă într-o AGA, unde toţi acţionarii îşi puteau exercita drepturile care le revin conform legii. În cazul de faţă însă, trei reprezentanţi ai unui fond de investiţii, au hotărât atât în ce priveşte drepturile acţionarilor cât şi cu privire la drepturile muncitorilor de la uzina din Ferneziu, muncitori a căror drepturi au fost invocate de fiecare dată când venea vorba de a se stoarce ceva bani de la bugetul statului care erau administraţi pe urmă după bunul plac al unui fond de investiţii privat.
Salariile compensatorii – minciună pentru a prosti angajaţii
În cursul zilei de astăzi există termen în dosarul 729/100/2012 în care se va judeca intrarea în insolvenţă a Romplumb, cu doar PATRU ZILE ÎNAINTE DE AGA din 03.02.2012. Pentru ca muncitorii să stea cuminţi şi să nu îşi ceară drepturile, directorul societăţii Romplumb le-a spus că aceasta ar fi singura variantă prin care ar putea primi salarii compensatorii, acestea urmând să le fie date de către lichidatorul judiciar. Nici vorbă, cele trei salarii compensatorii cu care i-a dus de nas pe muncitori domnul Uţă, nu sunt date de către lichidatorul judiciar, acestea urmând a fi date tot din banii societăţii în urma valorificării de active, asta desigur dacă o să fie de acord lichidatorul judiciar, Fondul Proprietate şi alţii.
Ce nu le-a spus directorul muncitorilor, este faptul că, dacă societatea nu intră în insolvenţă înainte de ziua de vineri, în urma AGA din 03.02.2012 statul ar putea deveni majoritar, caz în care nu mai încape îndoială că muncitorii de la Romplumb ar primi în funcţie de vechime sume compensatorii cuprinse între echivalentul a 10 până la 15 salarii.
Oare de ce li s-a ascuns acest adevăr muncitorilor spunându-li-se în schimb nişte minciuni, toate în avantajul celor care vor să taie cu orice preţ uzina la fier vechi înainte ca statul să poată deţine controlul?
O fi ceva comisioane la mijloc? Ne-ar interesa şi pe noi cam de ce sume ar fi vorba. Nu de alta, dar să le putem spune celor de la DNA, să nu aibă săracii mult de umblat până să dea de capătul acestei afaceri care miroase cam... urât!
