Roşia Montană este o mică aşezare dintre munţi, care poate nici nu ar fi existat, dacă pământul de acolo nu ar ascunde un element pe cât de dorit de unii pe atât de urît de alţii – aurul. Mii, sau poate doar sute de tone de aur, zac ascunse în adâncurile de la Roşia Montană, atrăgând ca un magnet bogaţii lumii şi, respingând la polul opus tocmai pe aceia care în mod bizar ar trebui să fie cei mai atraşi de mirajul aurului – săracii!

Urcând pe drumul şerpuit care duce la Roşia Montană, te aştepţi să găseşti o comunitate deschisă, plină de viaţă şi de optimism, o comunitate care priveşte spre viitor cu încrederea că bogăţia din adâncuri le aparţine şi viaţa lor va lua într-o zi o întorsătură care le va schimba modul de trai în bine.
Nu este aşa, ci dimpotrivă, la Roşia Montană simţi o atmosferă apăsătoare, mohorâtă, localitatea parcă nu ar avea viaţă, oamenii sunt asemeni unor fantome ale mineritului care au rămas fără voia lor într-un loc blestemat, un loc pe care îl urăsc, un loc neprimitor şi rece.
Este de altfel tipicul aşezărilor miniere care şi-au pierdut în mare măsură identitatea odată cu venirea democraţiei şi prăbuşirea exploatărilor miniere, aşezări care nu le mai oferă localnicilor nimic, singurul lucru pe care îl fac este acela de a le devora destinul şi de ai face pe oamenii locului să-şi piardă încet, dar sigur, tocmai acel lucru care înseamnă existenţa unei comunităţi – identitatea.
Am întrebat unde se poate bea o cafea bună în Roşia Montană, încercând în acelaşi timp să-mi dau seama de ce acolo mă simt atât de respins de oamenii locului, de ce înainte de toate cineva ar crede că eu, un simplu turist, aş putea să le fac vreun rău, că eu aş avea puterea să hotărăsc o mică părticică din destinul lor frânt de atâtea ori de bogaţii lumii.
”Puţin mai sus este un bar, la Rodica sau ”Între Craci” cum i se spune pe la noi. Dar pe dumneavoastră vă ştiu, aţi mai fost odată pe la noi, dacă nu mă înşel acum vreo doi ani” a fost răspunsul primit de la o localnică la întrebarea mea legată de locul unde s-ar putea bea o cafea bună. Câţiva localnici, o vânzătoare curioasă, nişte mese neprimitoare şi o curiozitate amestecată cu suspiciuni a fost atmosfera care m-a înconjurat în timp ce beam cafeaua încercând la rândul meu să-i spionez pe cei care mă priveau de parcă tocmai venisem de pe Marte.
”Cu ce se mai ocupă lumea pe aici? Ce fac ăştia, nu dau drumul la exploatare? Mai cumpără terenuri?” l-am întrebat pe unul dintre localnici care părea mai deschis la comunicare. ” E greu pe aici şi sunt multe şmecherii, ehei, dacă aţi şti tot ce se întâmplă pe aici... nu v-ar ajunge o zi să acultaţi. Da, poate e mai bine să tac” a fost răspunsul scurt pe care l-am primit după care omul s-a ridicat brusc şi a plecat. În bar au intrat doi oameni în salopete. Verzi, curate, cu buzunarele pline de bani! Angajaţi ai Gold Corporation. Toată lumea a tăcut şi a privit cu admiraţie amestecată cu teamă spre cei doi. Au cumpărat ceva în grabă şi au plecat. ” Cine este domnul cu care am vorbit mai devreme? Unde locuieşte? ” am întrebat-o pe vânzătoare. ” Nu pot să vă spun! De ce vreţi să ştiţi? ” a fost răspunsul pe care l-am primit, după care am plătit şi am vrut să plec, ” A-ţi mai fost pe aici, aşa-i? În urmă cu vreo doi sau trei ani. Nu sunteţi cumva de la o televiziune? ” m-a întrebat cu o stare de nervozitate doamna care până înainte de a mă interesa de Gold Corporation era deosebit de amabilă. ” Ba da, aşa este ” i-am răspuns după care am plecat. Nu mai avea rost să rămân în Roşia Montană pentru că am înţeles totul. Am înţeles strategia prin care bogaţii lumii îi fac pe cei săraci să ”înţeleagă” că aurul pentru ei nu este decât o pacoste care le aduce doar necazuri, o ”pacoste” de care ei îi vor ajuta să scape.
Doar că, la Roşia Montană este prea mult aur, aşa de mult încât de mii de ani nimeni nu a reuşit să-i ajute pe localnici să scape de ”blestemul aurului”! Poate cei de la Gold Corporation vor reuşi. Poate!
Nişte maşini uriaşe aşteaptă şi ele de câţiva ani să muşte. Din bogăţia noastră! Sau poate din bogăţia lor! A localnicilor de la Roşia Montană!