Când vine vorba despre un scriitor mai răsărit, cu rădăcini în două ţări, disputa în jurul lui e de genul: „e al nostru” – zice o ţară.; „ba e al nostru” – spune cealaltă ţară. Mai rar asistăm la situaţii inversate. „E al vostru, luaţi-vi-l acasă”; „Ba e al vostru, păstraţi-l sănătoşi”.
Un astfel de caz e al scriitorului maghiar Nyiro Jozsef, născut lângă Braşov şi afirmat în Ungaria. Nu doar ca scriitor, ci şi ca membru al parlamentului maghiar, considerat responsabil moral pentru holocaustul evreilor din Ungaria şi Transilvania. O asemenea dispută răsturnată poate fi explicată prin faptul că Nyiro Jozsef n-o fi fost chiar un scriitor „ răsărit”, dar mai ales prin aceea că a fost un fascist notoriu. Atât de notoriu încât, după cel de al doilea război mondial, guvernele de la Bucureşti si Budapesta l-au declarat criminal de război. Iar în 1947, chiar ministrul maghiar de interne a dispus - în numele Comisiei Aliate de Control - căutarea lui ca şi criminal de război. Aşa se explică reacţiile preşedintelui Federaţiei Comunităţii Evreieşti din România, deputatul Aurel Vainer, indignat de preconizata înhumare a lui Nyiro Jozsef la Odorheiu Secuiesc. Sau a Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România "Elie Wiesel", care îl consideră un militant al fascismului în Ungaria care, în baza legislaţiei din România - ce interzice simbolurile şi promovarea unei asemenea ideologii pe spaţiul public – nu are dreptul la manifestări oficiale cărora li se pot asocia semnificaţii ale ideologiilor extremiste. De altfel, organizaţii ale evreilor din întreaga lume au protestat împotriva aducerii cu onoruri a osemintelor scriitorului nazist.
Cronica unei înhumări anunţate
Înhumarea rămăşiţelor nazistului, revizionistului şi antisemitului Nyiro Jozsef e anunţată pentru sărbătoarea (catolică) de Rusalii, beneficiind de înaltul patronaj al preşedintelui parlamentului maghiar, Kover Laszlo. Ambasadorul Ungariei la Bucuresti, Fuzes Oszkar Laszlo, urma să aştepte cortegiul funerar la Gheorghieni (Harghita), iar soţia sa, Bajtai Erzsebet, să însoţească trenul funerar chiar de la intrarea acestuia pe teritoriul României. Autorităţile române îşi fac cu prisosinţă datoria şi-şi anunţă dezacordul cu această intenţie. De aici începe o sarabandă de şmecherii menite să dribleze fireasca vigilenţă a părţii române. Se mimează o înhumare privată, ca într-o replică a mereu actualului Caragiale: ”Curat anticonstituţional, dar înhumaţi-l”. Parlamentul maghiar solicită o adeverinţă de înhumare. Numai că se invocă un act din 2012 (nr. 218) ca dovadă a decesului şi nu documentul real (nr. 642/1953, eliberat la Madrid). Drept urmare, prefectul de Harghita, Augusta Cristina Urzică a atacat în contencios adeverinţa eliberată de primăria Odorheiu Secuiesc. Ca atare, înhumarea a fost suspendată. Dar maghiarii nu se lasă. Afirmă că nu se mai aduc osemintele lui NyiroJozsef, ci cenuşa sa. Jurnalistul Lukacs Csaba apare cu o urnă care, până la urmă, se dovedeşte a fi goală. Luat la întrebări, răspunde ceva de genul „sunt un colecţionar liber de urne goale”. Cert e că înhumarea nu a mai avut loc. Dar o slujbă de comemorare tot s-a făcut. Asta ca să nu ne depărtăm prea mult de „Cronica unei morţi anunţate” a lui Gabriel Garcia Marquez, care chiar este un scriitor uriaş.
Campania, bat-o vina!
Maghiarii susţin că înhumarea e doar amânată (sper că sine die). Puteau să o amâne din start, ca să nu se suprapună peste campania electorală. Mai ales că ei au invocat faptul că atunci când au stabilit Rusaliile catolice ca dată de înhumare, ştiau că alegerile locale aveau loc în toamnă, odată cu cele generale. Dacă le-am da credit, puteau - când au aflat că alegerile locale au loc la termen – să amâne ceremonia, că doar nu murea Nziro Jozsef din asta. Dar nici voturi nu se puteau aduce în tolba PCM (organizatorul român al tărăşeniei). De altfel, preşedintele UDMR, Kelemen Hunor a anunţat că nu va participa la anunţata înhumare, întrucât este "un eveniment electoral al lui Szasz Jeno, liderul PCM. " Iar senatorul Marko Bela a recunoscut: "Eu n-am cunoştinţă că ar fi fost antisemit, dar într-adevăr, are o perioadă de activitate la începutul anilor '40, cu care bineînţeles că nici eu, nici alţii nu putem să fim de acord şi critica făcută faţă de acea perioadă a bibliografiei acestui scriitor este justificată”.
Insuccesul evenimentului electoral l-a supărat tare pe preşedintele Parlamentului Ungariei, Kover Laszlo, care a adresat vorbe grele, în afara uzanţelor diplomatice, către autorităţile române. Probabil pentru a-l impresiona pe liderul partidului de extremă dreapta Jobbik, Gabor Vona, un firesc iubitor de oseminte naziste, motiv temeinic (?) pentru a fi prezent la comemorarea de la Odorheiu Secuiesc.
Reînhumarea lui Nziro Jozsef, generată de mărunte interese electorale, a determinat tensionarea relaţiilor româno-maghiare. În mod absolut inutil. Îi invit pe extremiştii maghiari în Maramureş, ca să vadă cu ochii lor cum - răspunzând la sondajele electorale – sunt români care declară că la preşedinţia CJ ar vota candidata UDMR, Gyongyke Bondi, precum şi maghiari care i-ar vota pe candidaţii români (Zamfir Ciceu, Gheorghe Zoicaş sau chiar Mircea Man - la preşedinţia CJ şi pe Cătălin Cherecheş – la primăria Baia Mare).
Deşi am intrat mai târziu în UE decât Ungaria, iată că suntem mai europeni decât (unii dintre) vecinii noştri.
