Luăm ca referinţă anul 1989, an de cotitură (de la rău la mai rău, de la bine la...mai bine nu!).  Înainte, se ascundeau fiţuicile în mâneci sau sub fuste. Acum, unde să bagi laptopul sau telefonul mobil? Înainte, elevii erau scoşi la tablă, în faţa clasei şi sperau la un 5- 6.

Acum, trec la...table, în fundul clasei, sperând la un 5– 5, 6 – 6...Înainte, erau la facultăţi 15 pe un loc. Acum sunt maxim 15 locuri la unele facultăţi...Înainte, profesorii mai băteau elevii. Acum se întâmplă şi invers. Înainte, pauza era de 10 minute, acum – dacă profesorii sunt în grevă – pauza e de 2 – 3 săptămâni. Înainte, copiii oamenilor mari primeau şi note mici. Acum se spune, cu teamă, că să avem grijă, deoarece copiii şefilor noştri vor fi şefii copiilor noştri! Înainte, se făcea şcoală, nu glumă! Acum, şcoala e o glumă...

Înainte (acum câteva zile) s-a dat BAC-ul. Azi aflăm că s-a dat, dar nu prea s-a luat...
Să fie de vină profesorii, că au salarii mici şi nu „prestează”? Să fie de vină des schimbaţii miniştri ai educaţiei sau prim-ministrul, că şi ei au copiat? Sau poate agramaţii, ca să nu zic analfabeţii, ajunşi primari, (euro)parlamentari sau „oameni mari”, azi celebri şi bogaţi, exemple de urmat pentru odraslele noastre? Sau blondele bolunde ajunse vedete TV care, aflând că a picat Eminescu la BAC, au comentat, doct: „Nu-i nimic, fată, bietul băiet o să dea din nou, la toamnă”...Înainte de-a da BAC-ul, dă ceva şi după...Se pupă, nu? Înainte şi după...

În concluzie, înainte, şcoala era şcoală! După „ră-scoală” (cea din ’89), Doamne, feri!
Şi-apoi, nu vă supăraţi, aia era şcoala din secolul trecut? Chiar mileniul trecut! Am mai evoluat şi noi, nu?

Între viaţa şcolii şi şcoala vieţii, prima era înainte, a doua...după. Dixit!